Vreau să fiu nimic, să ajung să spun că m-ai ucis
atunci când de pe buzele-ţi ai rupt tăcerea numelui meu
și am sfârșit cum am început…
brusc, singur, cu liniște în zgomot.
Dar ce știu, decât un nume
ce nu ar trebui să fie,
să moară o dată cu începutul,
cheie spre Paradisul meu dărâmat
și reclădit din șoapte?
Am vrut să te fac părtașă la moartea mea,
să mă pronunţi și să mă uiţi crucificat pe-o foaie de
hârtie.
Ce prost am fost! Eu am uitat
că nu sunt scris în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu