Şi plouă…

şi plouă cerul cu lacrimi reci...

Tăceri de mult uitate,

Uitate-n vis ş-eternitate

Iar pasul tău pe buze-mi treci.

în ploaie ştergi doar praful care

L-ai coborât pe-al meu mormânt.

Am fost uitat în urma unui cânt

Ce l-ai şoptit cândva cu înfocare.

Venit-a timpul ce-am promis

Când mă voi pierde-n depărtare.

“Eu voi pleca” am spus în ploaie

şi am plecat, iar clipa-i vis.

şi plouă şi plouă şi plouă şi plouă

Pe fruntea-ţi, pe ochii, pe dulcea ta rouă..

Secundele-s una, doar una, nu două.

şi plouă…