Testament

Iţi las în scris din viaţa mea

în lemnu-n care m-am închis

Din care mi-am făcut un paradis

și un cavou ce mi-a-ngânat uitarea.

îţi spun că am zâmbit când ai zâmbit

Deși uscate-mi erau buzele și noaptea

M-a sărutat ca să îmi fure dinadins

Singurătatea – și m-a lăsat mai singur decât fui.

și nu spui cui mi te-am lăsat.

Eram prea mort ca să aud cum respirai

iubirea. Mi-ai presurat rugina frunzelor

din amintirea zilei când nu am mai fost.

Te las drept testamen doar ţie

Ca să cunoști cât veac te-am preţuit.

Te las drept testamen și ţie

îţi spun povestea umbrei ce-am iubit

...ca un fior.