Buchii
frânte, vise rupte,
idealuri
risipite pe-un crâmpei de viaţă scurtă…
rugi
fierbinţi și buze prinse-n
încleștări
de amintire și iubire... și iubire…
Cruntă-i
clipa cea din urmă care caută o lume
pasiune,
zâmbet dulce, o lumină și iertare,
căci
deși a fost un cântec care-n propria născare
a
creat o altă viaţă, un alt cântec, un alt zâmbet, un alt nume
de
iubire, i-au spus Tăcere.
Eu
i-am spus ‘Tu’, dar nu m-au crezut…
iar ‘Tu’ ai râs de mine.
Nu
mi-a mai rămas decât ‘Tăcerea’ de care să mă bucur…
și e
liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu