Minciuna e timpul în care trăim
și credem
că-i al nostru pentru totdeauna
Respiri minciuna, aceeași secundă, e una - doar una
tăcerea anilor ce trec…
Suntem făcuţi să fim efemeri -
Să iubim, să mergem, să râdem, să fim.
Dar uiţi că ești doar ca să știi c-ai fost
și trecem
doar ca să avem un rost…
Când timpul îţi spune că ai avut destul
Tu știi că n-ai avut, ai vrea mai mult
ai vrea să fii…
dar trecem cu timpul și lacrime curg
trecutul ti-e viaţă, prezentul – pustiu.
și-ţi amintești de ce a fost
și-ai vrea să fii din nou trecut
dar trecem, secunda e una – doar una
și suntem trecut.
E greșit să nu-mi sădesc în minte clișeele timpului trecut? Superbă poezia, Gabriel! :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place. :) Nu zic ca e bine sau rau... orice ar fi, raman o parte din fiinta noastra ;)
RăspundețiȘtergere