Străin

îmi sunt străin de-o viață, de-atâta timp mă caut.

și îmi găsesc tăcerea în fiece silabă

a timpului trecut.

ți-am spus că-mi sunt străin , dar tu nu m-ai crezut.

Ce mi-a rămas e doar singurătatea

uitată în ochii tăi străini.

Mi-ai spus că am iubit un zâmbet, ți-am spus că am iubit.

Acum nu sunt decât un vis cioplit după un chip

de înger.

Mi-ai zis să pier, căci sunt prea trist pentru un zâmbet dulce.

ți-am spus că am murit și moartea mea mă duce

de unde am pornit.

și iată-mă nimic, pe pânza vieții tale albe.

Nu e nimic, așa am fost croit să fiu - o clipă

străină care te-a iubit.

și care încă mai iubește, sfârșitul ei subit

eternizat printre cei vii

mereu străini de dânșii.