Ştii...?

Ştii ce mai vreau?

Să stau într-un ungher şi să privesc.

Să vă zâmbesc şi să mă bucur

că trăiţi.

Să văd că tu zâmbeşti

din ungherul tău iubit.

Să văd cum mă urăşti

mai mult decât oricând.

Să sper c-ai să mă urăşti

mereu, că n-ai să uiţi de mine.

Să-mi iau tăcerea-n spate

şi să plec oriunde.

Să găsesc un loc unde să zâmbesc

departe de mine.

Să nu te mai rănesc.

Să nu mai sper.

Să nu văd.

Să tac.

şi ştii ce mai vreau?

Nimic.