Suicid Olfactiv

Parfumul tău de noapte mă frânge în tăcere

și mă cufundă-n șoapta unui lăuntric vis.

Tu, veche Afrodita, te-ai preschimbat în floare

și vrei să nu te rump, să fiu mereu închis

în stropi de ploaie, vară…

Parfumul tău de seară mă mângâie pe frunte

și schimb-a ta tăcere în slove vii, de foc

Ce ard mocnit un gând de jale și de joc

Iar cerul se îneacă în lacrime cărunte.

Parfumul tău de ziuă mă cheamă în apus

S-aleg nectar de-ambrozie în cupe de argint

Iar amfora-ţi în mare s-o umplu doar cu jind

Cu ochi-ţi de felină ce mă priveau când dus

Mă rătăceam în dânșii…

Iar teii mă omoară în fiecare clipă…

și-mi ceri să nu te-ador, tu, nestemat iubit

Prefer să mor ucis... parfumul tău nestins,

Să-mi curme și licarea de tine nebunit.

Iar teii mă omoară și tu nu m-ai ucis.