Pe un tavan înfricoşat de umbre răstignite
S-aşterne-ncet, înfiorat o noapte, oh… clipite
Ce vă zdrobiţi
încet durerea prin pereţi
în vremuri de demult
ultate în tablou peceţi
E umbra ce
cuprinde-ncet cea margine de lemn
Aştept un semn,
dar nu mai vine, e noapte, e etern.
încerc s-ascult un bec
uitat cum bâzâie la lună
Mă plec încet,
închei discurs, e noapte… noapte bună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu