Aş vrea să mai
rămân...
Dar nu mai pot...
căci lungi priviri de noapte mă-nfioară
Iar drumul spre apus mă cheamă
să-i fiu ginte
Dacă nici
lucrurile sfinte pe care le-am iubit, iubită
Nu m-au lăsat s-apăs
aici
doar o pereche de…
de ce mai zăbovesc ?
E greu să-ţi ţii
în frâuri tot...
Mai ţii tu minte
chiar nebunul ce se plimba pe drumul singur ?
Te rog,
eliberează-mi calea spre apus să nu mai văd
lumina ce
s-a dus.
Nu sunt voit
aici, sunt mai dorit afară din pustiul sufletului tău, al meu
Să tac pe veci
din struna de visare-i greu
Dar ce-ţi mai
pasă ţie dacă plec?
Voi fi doar umbra
ce a liberat o part’
din al tău cuget răzvrătit
pe care l-am iubit.
Aş vrea să mai
rămân
dar nu mai pot...
nici chiar de vrei e prea târziu
să plec...
sunt condamnat să
fiu aici mereu.
tic tac tic tac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu