Cerc de om, tu
roată a norocului
tinereţile se
frâng în ritmurile cântului
iar bătrâneţile-s
mai dulci în zvonul tău
copii se leagănă
alene în zumzetul lor nou
tu ce legături şi
mâini uneşţi pe veci
să nu mă uiţi că
te-am urnit când reci
fiori de lume
m-au uitat şi eu uitaşi de lume
să-mi amintesc de
cercul tău de urme
ce-mpuţinea la
fiecare horă
o oră şi pasul
era doar al tău
iar pasul meu se
pierde pe hotar
de zvonuri din
apus.
Oh, cerc de om,
esti om de cerc
şi tot încerc
să uit
…că mai sunt
prins în cercul tău de om
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu