Nocturna pasăre de somn

Tăcute-s nopţile spre ziuă…

şi doar o pasăre dă glas

tăcerii ce-a cuprins

pământul

spre-amurg.

întins-a aripile-n zbor

spre luna care stă întinsă-n

cerurile care vor

iubind, a lor crăiasă

prinsă.

Cântat-a pasărea de-amor

furând iubirea dulcei lune

dar n-a ştiut că dânsa spune

poveşti a stelelor ce mor.

şi zis-a draga mea de dor

de luciri pale, seri umile

de vise vii ce noaptea triste

se-ntorc la dânsa într-un cor

de şoapte mute.

Dar zorile au prins-o-n zbor

şi-au ars sărmanul glăsucior

iar făr să spună lunii de amor...

‘Mai bine mor, mai bine mor ‘.

Iar noaptea încă mai ascult

un deal, o lună şi un dor...