Oameni...

Oameni ce plângeti colţuri de stradă
Oameni ce-nghiteţi stropii de ceară.
Nopţile-mi cerneţi rupând felinare
Lună-nfioară, cântând despre soare.
Umbrele cască prăpăstii de paşi
Tu, în tăcere, în ele mă laşi.
Inima zbate o mare de vise
Tu le transformi în cântece triste...

Frunze şi flori, în stele şi ceruri m-acopăr
Sincope subite le-nnec în treceri şi rouă.

Neguri ce râdeţi la margini de lume
Şi rupeţi hotare în negrele spume
Legile firii le daţi nemuririi
Oameni singuri, cu a lor pieire
Vă numără zile, vă numără şoapte
Cuvinte iubite in a vieţii noapte...
V-aşteaptă tăcerea, să o cuprinde-ţi
Străjeră-mi speranţă, cu plată la fine.

Frunze şi flori, în stele şi ceruri m-acopăr
Mai stau şi aştept, un cântec, o lume şi rouă...

Oameni ce plângeti colţuri de stradă
Oameni ce-nghiteţi stropii de ceară....