Ploaie de gânduri

Ploaie de gânduri răstite-n apusul de vară

Răsai peste lună cu dulcea, cafeaua amară.

Răsai peste tâmple-n creţite de timpuri târzii

Cu ploaia-ţi pe frunte, si fulgere, lacrimi pustii.

Coboară-ţi mireasma din negrele, albele zile

Când cerul i-albastru, prea dulce în ultime clipe.

Oh, ploaie de gânduri, faci sclavul din mine sclav ţie

şi scutur toţi norii de vise iubite ce luna le ştie.

M-ofer dar în noapte doar stropilor care doresc să mai vie

tăcere apăs pe buzele tale stropite de fulgere, mie

las noaptea de gânduri, las dulcea amară stihie

iar liniştea vieţi-o imprim într-un suflet doar ţie.

Coralele cerului bat tobele morţii la număr o mie

dară nu te teme, tu, zâmbete dulce, doar bat pentru mine…

Iar noaptea se frânge-n frânturi de visare l-altarul ce timpul

uitat l-a făcut, şi plouă şi tună si fulgeră stropii cu gandul.