Târziu, de gheaţă

Ningi, noapte, ningi,
Cu vise de gheaţă prelungi.
Şi ningi, noapte ningi…
Ia-mi inima şi-arunc-o printre fulgi
să fie somnul dulce, ningi
pe ochii-i de sidef s-aduci
tăcerea frigului, mi-e somn…
şi-adorm cristalul nopţilor de veci…

Să-mi fie cald şi rece. Ce contează?



Decembre

Oh, lună de gheaţă… o lună prin ceaţă

s-agaţă de stele, de frig şi de ele

se scutură ploaie,

se scutură nea,

se scutură noaptea şi dragostea mea.

Decembre, decembre, moment de tenebre

cu umbre tăcute şi vise pierdute

să-mi furi din visare, mă prinzi în uitare

pe buzele ei…

în gânduri să-mi piei

speranţa mea crudă.

Decembre, tu, lună de gheaţă şi brumă,

mai lasă-mi o soaptă, un zâmbet, o faptă,

un fulg de zăpadă să-mi fie surată

să-ngheţ şi să mor

pe-al lacrimii dor.

Decembre, tu, lună de gheaţă şi brumă…