Deces prin moarte - moarte prin deces

Nu plâng tăcerea umbrelor ce dorm

în noaptea vieţii mele scurte

prea multe vorbe vechi, mărunte,

pentru un suflet mort uitat de corp.

Păstrează-ţi, lună dragă, buzele -

Nu ţi le fur, precum  cândva am vrut.

Luceafăr a luat tot ce-am avut...

şi n-a lăsat nimic, doar umbrele

ce-ngândă şoapta ultimei suflări

a unei clipe de-ntuneric ce visa

lumină.

Infinit

Un infinit de munci închipuite

De buze frânte şi minciuni stârnite

din nimic...

Din nimic acelaşi cerc răsare

ca să renaşţi sau să te-omoare

cu nimic...

Cu nimic nu-ţi schimbă şoapta ta tăcerea

Aceiaşi ochi de aur ce-mi murmură uitarea

prin nimic...

Prin nimic nu sunt mai sus ca mine

Aştept doar clipa-aceea ce macină prin tine

un infinit...

*Postmortem - către mine

îţi spun de dincolo de timp că timpul nu te-aşteaptă...

Nici eu nu te aştept, copil bătrân ce-ţi plângi tăcerea moartă

când vrei să fii mai viu ca viaţa însăşi.

îţi spun că vei vedea eternitatea cum piere-n faţa ta.

Să ştii că am văzut-o-n ochii tăi, ţărâna gustă din ai mei,

ascultă-mă şi-alege-ţi fericirea în fiece moment.

îţi spun că viaţa îţi surâde dar eşti prea orb ca să o guşti.

Să ştii c-aşa făcui şi eu, nu fă greşeala mea de-a o privi în şoaptă....

priveşte cerul şi fă-ţi din el un zâmbet.

Nu regreta că am pierit, căci fără mine eşti mai viu...

Eram prea greu şi-ţi apăsam pe creştet povara unui mort printre cei vii.

Avântă-n ceruri suflet, nicicând tu nu uita

că singura ta viaţă e doar prin moartea mea.

-sky's the limit-

Sunt vinovat

Sunt vinovat de mult prea multă viață...

Căci am iubit speranța mai mult decât ai vrut.

Dar ce contează dacă în moartea-mi n-am putut

să văd că m-ai făcut mai singur decât sunt...

și m-ai lăsat să sper, și m-ai lăsat în gheață,

arzând fără să vreau și ultima-mi suflare.

Sunt vinovat căci doar iubesc prea mult...

Eu nu am vrut nicicând să frâng aripi de înger

Am vrut să-ți zbor alături, să ne-ndreptăm spre cer.

Nu m-ai crezut și, iată, cum pui în calea noastră

tăcerea unei clipe și moartea unui suflet

confuz, căci a crezut că-n noapte i-ai surâs.

Sunt vinovat căci am crezut în fericire...

Sunt vinovat căci am iubit mai mult decât ai vrut...

Mi-a mai rămas tăcerea... e tot ce am avut

de la-nceput.

Sunt vinovat căci am sperat prea mult...