îţi plimbi
tăcerea zilelor pe drum
și lași în urmă-ţi praful și uitarea…
trecutu-mi dulce mi-e chemarea
spre timpul chipului de fum
ce îmi zâmbea și îmi iubea durerea.
Adânc e frigul și-ntuneric
se-ascunde-n pieptu-mi greu și rece
mai greu ca timpul doar tăcerea trece
cu răni de veci ivite din nimic…
mai stai un pic, mai stai un pic…
fantomă din trecut, să-ţi spun că ai trecut
când ai tăcut…
când ai tăcut?
