îmi sunt
străin de-o viață, de-atâta timp mă caut.
și îmi
găsesc tăcerea în fiece silabă
a timpului trecut.
ți-am spus
că-mi sunt străin , dar tu nu m-ai crezut.
Ce mi-a rămas e doar singurătatea
uitată în ochii tăi străini.
Mi-ai spus că am iubit un zâmbet, ți-am spus că am iubit.
Acum nu sunt decât un vis cioplit după un chip
de înger.
Mi-ai zis să pier, căci sunt prea trist pentru un zâmbet
dulce.
ți-am spus
că am murit și moartea mea mă duce
de unde am pornit.
și iată-mă
nimic, pe pânza vieții tale albe.
Nu e nimic, așa am fost croit să fiu - o clipă
străină care te-a iubit.
și care
încă mai iubește, sfârșitul ei subit
eternizat printre cei vii
mereu străini de dânșii.
