Coridor

Coridor de trepte arse pe-un maidan de vise vii

Paşii mei le calcă, toate, nopţile din viaţă-mi ştii.

Clar de lună, clar de soare, clar de şopate mişcătoare

Clipe mor şi clipe toate se renvie-n lume oarbe.

Cu un zâmbet, buze albe, ochi cărbune, prind eu toate...

Să le fii surată dragă, într-un strop bătrân de suflet

Răsfirat în umbr-uitare să apun în răsărit.

Răsărit ce porţi cântarea-mi spre văzduhurile vii...

Rugă-ţi pun în raze-ţi ude făr măcar o zi să ştii.

Iar lumina-ţi din privire se închide-n porţi uitate

Clipe mor şi clipe toate se usucă într-un vers.

Fie şters tot cerul, poate, rugă-ţi spun... apun la noapte.

Ce a fost, n-a fost şi este ce va fi când n-a mai fost.

Ce priveşti la om, tu umbră, ce nu are niciun rost ?

Coridor de trepte arse pe-un maidan de vise vii...

”Why does it seem like every time things are finally going

to be okay, something terrible happens ?”  OTH

Gheaţă de poze

Crustă pe geam, polen de ger pictat într-o suflare
De frig… uitare se perindă pe pânza-ncremenită
Într-o tăcere oarbă, doar fură din strigarea
Unui având venit de mult de prin apus.
Nu cere nici durere, nu cere nici vegherea
Unei străine suflet ce-ar mai dori în noapte rece
Să mai transforme-n picuri ce într-o clipă ai avut
Dar aruncat-ai tu încremenirea serii nopţii mele
Intr-un văzduh încremenit într-un timp
Tăcut, pelicula de suflet pe ceruri
Tintuită şi mai apoi lipită
Cu o bucată de absurd.
Ce gheaţă, florile
Perindă un apus
Pe o oglindă
Intr-o pătă,
Băltoacă,
Doar de
nimic.

Printre...

Incet se pierde ceaţa de pe deal
Ce-ascundea oraşul între clipe,
În spate-mi bat orele uimite
Iar pasul tău mă rătăcea pe-al nopţii voal.

E miez de noapte-n clopotul din vale
Iar suflete se-adună la mormânt
Pe-obrazu-mi rece apeşi un ultim cânt
Iar dansul tău mă poartă spre ultima mea zare.

Încremeneşte timpu-n răsărire,
Iar ora stăvilită nu mai bate
Şi şoapta arsă printre buze, toate,
Am rătăcit-o-n bruma nopţii de neştire.

Doar suflete se-adună la mormânt
Cu pasul tău mă rătăceai pe-al nopţii voal.
E întuneric în ceaţă si pe deal.
Pe-obrazu-mi rece mai apăsai un ultim cânt...