Ascuns

Vremea ta mi te-a ascuns, Iunona,

Olimpu-mi ars de trepte oarbe, eu însumi ţi l-am ridicat.

Ascunsă-n şoapte… şi dulce e tăcerea ce-o rump pe-a tale buze

Uitate-ntr-o clipită când m-au şoptit tot stins...

Dar vai de el, tot cântă, un glas de înger nins.

îţi picură veninu-mi, potirul noaptea-mi sumbre

şi umbre vii se-apleacă spre dânsul şi în tine,

Mi te-a furat, Iunonă, nu te găsesc la mine.

Un pas de iarnă trece, mă poartă spre apus.

Cobor în moartea-mi lină, şi fruntea ta e rece,

Din ochii tăi, regină, culeg secunde moarte

Le-a omorât pe toate, şi m-a lăsat întins,

Pe-a palme-i tale vis.

şi a plecat departe, şi am să plec şi eu,

Doar un cuvânt lumină, şi-aprind Olimpul greu.

Sau lasă-mă să mor, să fii regină vie

Să nu-ţi mai fiu povar, să nu-ţi mai fiu stihie.

Dar cine vrea o umbră ca să îi fie viaţă

Când îngeri cântă-n strune, o ultimă romanţă.

Ai să ma uiţi, dar mâine, eu nu o să mai fiu.

Mă-ntreb de pe acuma, am fost, voi fi? Nu ştiu.