Gheaţă de poze

Crustă pe geam, polen de ger pictat într-o suflare
De frig… uitare se perindă pe pânza-ncremenită
Într-o tăcere oarbă, doar fură din strigarea
Unui având venit de mult de prin apus.
Nu cere nici durere, nu cere nici vegherea
Unei străine suflet ce-ar mai dori în noapte rece
Să mai transforme-n picuri ce într-o clipă ai avut
Dar aruncat-ai tu încremenirea serii nopţii mele
Intr-un văzduh încremenit într-un timp
Tăcut, pelicula de suflet pe ceruri
Tintuită şi mai apoi lipită
Cu o bucată de absurd.
Ce gheaţă, florile
Perindă un apus
Pe o oglindă
Intr-o pătă,
Băltoacă,
Doar de
nimic.