Sunt vinovat

Sunt vinovat de mult prea multă viață...

Căci am iubit speranța mai mult decât ai vrut.

Dar ce contează dacă în moartea-mi n-am putut

să văd că m-ai făcut mai singur decât sunt...

și m-ai lăsat să sper, și m-ai lăsat în gheață,

arzând fără să vreau și ultima-mi suflare.

Sunt vinovat căci doar iubesc prea mult...

Eu nu am vrut nicicând să frâng aripi de înger

Am vrut să-ți zbor alături, să ne-ndreptăm spre cer.

Nu m-ai crezut și, iată, cum pui în calea noastră

tăcerea unei clipe și moartea unui suflet

confuz, căci a crezut că-n noapte i-ai surâs.

Sunt vinovat căci am crezut în fericire...

Sunt vinovat căci am iubit mai mult decât ai vrut...

Mi-a mai rămas tăcerea... e tot ce am avut

de la-nceput.

Sunt vinovat căci am sperat prea mult...