Nu plâng tăcerea umbrelor ce dorm
în noaptea
vieţii mele scurte
prea multe vorbe vechi, mărunte,
pentru un suflet mort uitat de corp.
Păstrează-ţi, lună dragă, buzele -
Nu ţi le fur, precum cândva am vrut.
Luceafăr a luat tot ce-am avut...
şi n-a lăsat nimic, doar umbrele
ce-ngândă şoapta ultimei suflări
a unei clipe de-ntuneric ce visa
lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu