Un infinit de munci închipuite
De buze frânte şi minciuni stârnite
din nimic...
Din nimic acelaşi cerc răsare
ca să renaşţi sau să te-omoare
cu nimic...
Cu nimic nu-ţi schimbă şoapta ta tăcerea
Aceiaşi ochi de aur ce-mi murmură uitarea
prin nimic...
Prin nimic nu sunt mai sus ca mine
Aştept doar clipa-aceea ce macină prin tine
un infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu