Exist-atâta lume-n jur
Atâţia oameni pribegiţi
Ce trec pe lângă
noi grăbiţi
Opreşte dar, eu
te conjur !
Mă uit la voi
eternizat,
Mă ocoliţi ca să
găsiţi
Cu ruga-n buzele
ferbinţi
Un paradis
necugetat.
De-ar fi să calc
peste cuminţi…
Doar ca să uit c-am rătăcit.
Că n-am un
paradis dorit
Precumă voi,
mereu iubiţi.
Nu caut
Paradisuri efemere
Nu caut nici
măcar trecut
Ascult doar clipa
ce-a tăcut
şi şterg din stropii de
durere.
Vroiam un singur
Paradis
Ce-a fost uitat
într-o cădere
Din Cer în clipele-ţi stinghere
Străină Soartă, m-ai învins.
Te las, cu
paradisul tău convins.
Atâţia oameni pribegiţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu