Anost monument de
ceară,
Topită de
ultimele şoapte-n vânt
Tăcerea este
oarbă, doar dânsa dă cuvânt
Să ceară mărturia
unei clipe pierdută-n tine.
Fum rătăcitor ce
îmi albeşti negura feţii
Muşcă-mi, dar,
sprâncenele, şi fă-le scrum de somn.
Să ardă şi să sfârârâie,
să-mi dea potir doar mie,
O mie de secunde,
cuprinse într-un cântec… pasăre de spin.
Ceară topită pe
un scrin de lemn de brad,
E fum în cameră
şi clipele se ard.
Tăcerea este
oarbă, doar dânsa dă cuvânt.
Anost monument de
ceară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu