Măceş

Mă usuc sau mă acopăr

Cu brumă dimineaţa… iar sara-mi este frig

Căci mă aplec şi cuget

La scoarţa mea ridată, desprinsă de prin gânduri

Prin ceţuri şi gorgoane

Pe arsele ogoare...

Cânt şi sânger.

Iar braţe-nţepenite degeaba le înalţ

Căci vai, adâncă-i, Doamne, a lumii rădăcină.

şi strâmb m-aplec la vântul ce aprig tot suspină

Bătrân sunt astăzi iară, uitat printre morminte.

Sfidesc a lumii moarte prin moartea-mi pribegită

Cu roadele-mi amare,

Eretice-n credinţă,

Pe arsele ogoare...

Cânt şi sânger.