Mai stai...

Când luna pe cer cunună minute

şi mezul tăcerii-n suspine-i uitat,

Aş vrea să rump timpul, să-l fac bucăţele...

…De ce vrei să pleci? Mai stai...

Iar când în privire te prind cu iubire,

şi-n braţele-mi calde te-nchid pe vecii,

Să-ţi dau apoi drumul, şi umbre să fii...

...Chiar vrei tu să pleci? Mai stai...

Când veşnic ne-mparte în lumi diferite

şi umbră-mi eşti dragă mormântului meu,

Priveşti de departe prin lacrimi un soclu...

...Ai vrea tu să pleci? Mai stai...

Când totul îţi pare pierdut în durere

şi-ai vrea să mă-mprăştii-ntr-o mie de zări,

Tăcerea se-mparte pe-atâtea cărări...

Dar fii liniştită...Mai stau.