Măruntă-mi este, Doamne, suflarea-mi neputinţă,
Mărunt sunt eu şi dânsa, măruntă-i în credinţă.
Ce mici sunt toate lucruri, ‘preună tot un picur,
Să le aduni în şoapte, din ele... doar nimicuri.
Căci orice fapt-ai face, indiferent de nume,
Sărmanul de pe stradă, va râde de-a ta glumă,
Dar important e faptul, căci nimeni azi în lume,
Nu va mai face-n locu-ţi, şi fi vei iară humă.
Priveşte şi zâmbeşte, lumina mea iubită,
Căci orice clipă-i scumpă, şi orice suferinţă,
N-aduce doar durere, aduce şi-n fiinţă
O rază de speranţă, sfârşit, şi-apoi grăbită...
îngeri varsă lacrimi uneori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu