Hidrogenoid

Cu sticluţe-n diamante se păstreaz’ esenţă tare

Tot ce-i lucru mic sau mare se dispune-n mod egal

Un crâmpei de sarcini rare izvorăşte-n lumi cu fal..

Iară timpul împărţit-a-l în curent de-argint în zare.

Iar de tensiunea-i mare şi povara-i tot mai grea,

Cu un prag d-intensitate-a cerului mai sus aprins

Să nu uiţi, crâmpei de suflet, că de timpul tău s-a stins

Tot mai este o putere ce te-nalţă-n în lumea ta.

Negativă, pozitivă, cum ar fi o luptă cruntă

Toate le rezolvi în taină, doar cedând ce e mai rău

şi din mâzgă, taine arse dai uitării-un electron

Hidrogenoid, spre fine, să ajungi, o, dulce sfântă.

Gata să primesc în şoapte orice, negativa ta secundă.