De ce?

Pe fruntea ta de înger scump,

Cobor o lacrimă de umbre,

şi-o sărutare-n care rump,

Momentele-n uitare sumbre.

Eu, suflet decăzut, mă pierd… de ce?

Te uit, o dulcea mea amară,

Te pierd în fiecare vis

Aş vrea minutele să piară!

Te duci tu oare-n Paradis?

şi-n ochii tăi mă văd cărunt… de ce ?

  

Mă laşi s-ador o umbră arsă

în zilele în care pleci…

Eşti crudă, dulcea mea mireasă,

Potir de viaţă, mă înnceci !

şi văd cum pieri pe uşa-ntredeschisă… de ce ?

Căci, iată, m-ai obişnuit.