în ochi albaştrii m-am pierdut.
tot aşteptând pe ceru-mi rătăcit,
Să mă cuprind privirii în ocult,
şi să fiu sclavul lor iubit.
în ochii verzi m-am regăsit,
Când lacrime de nimfe au tăcut,
şi îmi pierdeam trecutul părăsit,
Doar în prezentu-ti renăscut.
Iar ochi căprui eu am iubit
Când ai mei arşi secau uitaţi
Iar niciodat-ar fi venit
Eternizat printre ceilalţi.
Veni-vor vremuri când demult
Vorbeam de ochii mult visaţi,
Ce în cărbune s-au pierdut
I-am ars în zilelor nesaţ.
şi ei m-au ars, şi-au aruncat cenuşa-n vant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu