Eu, Frunză, cad.

                                                                                           I

                                                                                         Eu

                                                                                       Văd

                                                                                     Uitat

                                                                                Cum Tu

                                                                             Te pierzi

                                                                 Încet în frunzele

                                                       Ce mor, Pe soclul ars

                                              În cimitirul sufletului meu.

                                    E toamnă şi rugină mă curprinde

                                în ochii tăi ce mă-nchideai mereu

                           şi mă lăsam atunci pierdut în dânşii

                        Ca un damnat ce îşi iubea călăul său.

                     E roşu lacrima din cer ce picura venin

                   Pe frunzele ce cad făr’ca vreun gând

                   Să mă eternizeze estompat visând

                    La ce nebunii doară mai visează

                     Si vază doar cum mă tot duc

                         Ce vrei tu toamnă ?

                                      S

                                    ă

                                  u

                                i

                            ţ

                       i

                 Trecut