E linişte, tractoare, zumzăie pe deal
Lângă o moară rătăcită într-un lan
De grâu pierdut printre porumb
Iar sacii stau grămadă la uscat
Cu gâze ce bâzâie laconic agasant.
E linişte-n câmpul uscat şi, lichene
şopârle se urcă pe hainele-mi zâmbind
La fluturii ce zboară, la muştele beţive...
Ce suntem noi, fiinţe, pierdute în ibric,
într-o cafea uitată pe un raft de magazin?
Mă seac-o libelulă, ce şade pe sacou
Cavou îmi sunt în groapă, îmi fac curat acum.
şi strâng gunoaie-n parte, le pun pe căprării
Să le aduc pe toate de unde am pornit,
în groapa de nimic…
Am omorât o muscă!
şi am crezut că plouă...
Veghind peste sacii de gunoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu