Sunt începutul din zori,
Pictat în frunze de apă,
Cu picuri de rouă şi flori
Rugină când ziua se crapă
Sunt miezul de ziuă când soare,
Mă arde pe fruntea-mi şi mor,
Secunda din clipă mă doare,
Nostalgice vise cu dor.
Amurgul s-aplecă în şoapte
şi totul s-ascunde în foc.
Iar umbra se lasă în noapte,
Cu steaua-ţi din ochii mă joc.
‘Tunericul vine în moarte
Ceasornicul bate în crâng
Departe mi-e somnul, departe
Mi-e sufletul mort şi bătrân.
şi-adorm căutând un nebun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu